„Vindecarea în antropologia creștină și în practicile terapeutice holistice”, autor Johann Müller-Dragoman, [format PDF]

Descriere

Ce este sufletul?

După învățătura creștină, sufletul este o substanță subtilă, reală, vie, imaterială sau spirituală și nemuritoare. Sufletul străbate trupul material și este legat de el, dar transcede și depășește materialitatea trupului. Acest lucru despre cele privitoare la realitatea, spiritualitatea și nemurirea sufletului uman, ne sintetizează într-un mod atât de minunat Sfântul Ioan Damaschin: „Sufletul este o substanță vie, simplă, necorporală prin natura sa, invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spirituală, fară de formă; se servește de un corp organic și îi dă acestuia putere de viață, de creștere, de simțire și de naștere. Sufletul nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este și spiritul în suflet. Sufletul este liber, volițional, activ, schimbător prin voință, pentru că este zidit (creat). Pe toate acestea le-a primit în chip natural, prin harul Celui ce l-a creat, prin care a primit și existența în acest chip”. Omul se cere respectat, ca o ființă de o valoare inestimabilă. El este «cineva», nu numai «ceva», tocmai datorită sufletului său. Ceea ce-l face pe om să fie «cineva» este conștiința de sine și capacitatea de reacții conștiente și libere, legate direct de sufletul său. Numai prin suflet omul se manifestă ca «cineva» conștient și unic și cu voința de a fi și de a se desăvârși continuu și veșnic. Iar această unicitate pe care o prezintă fiecare om în parte și care nu poate fi înlocuită sau confundată, îl arată pe om ca durând o veșnicie. Substratul spiritual deosebit de materie, adică sufletul omului, ca și Divinitatea de altfel, nu-l putem defini în esența lui, ci îl putem doar descrie în manifestările lui, ca fapt esențial care îl face pe om un subiect conștient și voluntar, unic și de neînlocuit. Referitor la existența și realitatea sufletului, Sfânta Scriptura ne vorbește despre toate notele esențiale ale sufletului omenesc. Sufletul este real și superior trupului care se întoarce în pamânt, iar el la Dumnezeu (Ecc. 12, 7). Sufletul nu poate fi ucis odată cu trupul, așa cum ne învată Sfântul Apostol și Evanghelist Matei: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena”; fiindcă duhul este osârduitor, iar trupul neputincios (Mt. 26, 41). Dupa Sfântul Grigorie Sinaitul, „trupul omului a fost plăsmuit nestricăcios, precum va și învia, în timp ce sufletul a fost zidit nepătimitor. Din cauza strânsei legături dintre trup și suflet s-au stricat amândoua si s-au amestecat, în urma legii preafirești a mișcarii unuia în celălalt și a împărtășirii unuia din celălalt… Retragerea lui Hristos din suflet aduce întunericul patimilor” (“Psihoterapia Ortodoxa”, H.Vlachos, p. 130).